Feeds:
Posts
Comments

explicaţii ajutătoare

Am mai spus şi o mai spun, n-am făcut blogul acesta pentru trafic, şi mi-am dat seama că poţi face mici observaţii / interpretări (statistici)[sociologice]  luând ca eşantioane numărul de vizitatori care caută un anume cuvânt cheie. De la începutul acestui blog, sunt câteva postări care au adunat vizitatori aşa cum face hartia de muşte cu nevinovatele insecte. Avem aşa, luate la întâmplare:

2154 oameni cu probleme stomatologice – e drept, şi eu am descoperit stomatologia după traumele avute în urma    vizitelor la diverşi măcelari.

314 oameni interesaţi să ducă o viaţă sănătoasă – nu e foarte greu în ziua de azi, ce-i drept un pic mai scump uneori

217 oameni speriaţi de cipuri şi paşapoarte biometrice – dragilor, staţi liniştiţi, nu e nevoie de nici un cip să vă spele  cineva creierele sau să vă manipuleze, există deja metode bine studiate, testate şi documentate. Instrumente la fel: televiziuni, radiouri, ziare, reviste, organizatii de tot felul, bloguri,… etc.

167 oameni (femei probabil) interesaţi de tocuri. Nu recomand, nu port însă se  pare că fac mai mult rău pe termen lung, decât bine pe termen scurt : atragerea de masculi sau ascunderea unor complexe. (nu nu ajută să faca picioru’ mai frumos,  un picior urât e urât şi atât indiferent ce ai face! te-ai născut urâtă, n-ai avut noroc, bine ai venit in club!)… A ca fapt divers pentru cititoare: dacă nu vrei s-ajungi o nevastă care se plânge de dureri de picioare şi de spate mai uşor cu toacele. 😛

Mai am aşa:

vreo 1000 de oameni interesaţi de istorie

vreo 500 de oameni interesati de muzica..

si mai sunt câteva mii interesaţi de chestiuni obişnuite.

Din ce-am selectat îmi dau seama că eşantionul reprezentativ sunt preocupaţi de sănătate! Curios…suntem ţara cu un sistem de sănătate  pritnre cele mai prost administrate.

Hello 2010!

Nu incep primul post cu urările “tradiţionale” pentru că din copilarie niciodată  nu am mai simţit ceva deosebit de sărbători.. Mda… se colindă, se mănâncă, se bea.. şi se petrece. bun şi???

Fiindcă anul acesta a fost un an al crizei, pe care eu l-am simţit din plin şi fiindcă mulţi prieteni de-ai mei au fost afectaţi de criză direct sau indirect, am stat cu familia. Oricum n-am mai stat acasă în perioada asta de ani buni.

Şi cum am stat acasă, am avut timp să verific e-mail-urile neimportante de peste an. Am găsit o grămadă de invitaţii la “afaceri” de tip Ponzi (Caritas) şi MLM. Am şi intrat într-o conferinţă a unui MLM şi am ieşit rapid. Pe lângă numărul mare de spectatori, (erau peste 60 din toată ţara) o tanti vorbea cu patos despre avantajele MLM-ului. Cum pentru un încuiat ca mine, pentru care publicitatea nu este decât o formă de minciună iar marketingul o înşelătorie, MLM-ul nu este decât un fel de Ponzi+Publicitate+Marketing!

Da ştiu,. tocmai am zis că e criză, unii aţi zice că sunt prea pretenţios, însă părerea expusă mai sus s-a format de-a lungul anilor, nu o am de ieri de azi, aşa că MLM – ul  nu intră la categoria extra-job.

Am avut şi vizitatori, rudele apropiate, la care eu ca nesimţit ce sunt nu le-am mai făcut nici o vizită anul ce-a trecut, dar le-am promis că mă revanşez şi o să  procedez  mai ceva ca până acum doi ani, o să le fac lunar cel puţin 4 vizite, moment în care chiar m-au privit ca pe un nesi…

Deci atâta relaxare cât am avut în perioada asta îmi doream de mult timp. Acum pot zice că m-am odihnit! Mai am un pic de concediu aşa că o să mă pot pregăti să înfrunt noul an!

Dacă toate vor merge la fel de bine ca până acum scap şi eu de datorii şi pot să scot la pensie calculatorul de pe care scriu, că m-a servit prompt de fiecare dată, in ultimii 6 ani şi drept preţuire n-o să-l arunc ci o să-l transform într-un server de stocare.😀.

Dup-aia  să vedem ce rablă să-mi iau să am ce rupe pe şoselele şi autostrăzile patriei noastre.

sunt aici…

După ceva vreme  de reflectare şi rearanjare a unor lucruri, m-am gândit să revin. Voi continua să scriu despre experienţele pe care o să le am, precum şi ideile mele despre anumite evenimente / fenomene  / persoane, în funcţie de capacitatea mea de înţelegere şi de cantitatea de informaţie care ajunge la mine.

Nu sunt importante amănuntele din ultima perioadă, legate strict de persoana mea, pot să spun doar că unele lucruri au revenit la normal, pe o direcţie mult mai bună ca înainte, în timp ce altele sunt pe punctul de a fi rezolvate.

Cert este că nu suntem doar spirit-corp-suflet, cel puţin nu aşa cum ni se spune, ci există ceva mult mai complex. Oricum ar fi, există un echilibru universal care se autoreglează.

Ne mai citim!

lipsa de civilizaţie

caracterizează acest popor. Poporul român.

În week-end am dat o fugă până la Deva. Cu trenul. Cu personalul…

Înspre Deva cu un tren al CFR, la standarde un pic mai ridicate decât marfarele naziste, iar la întoarcere cu unul din trenurile “private”. Un fel de second-hand din Vest, ce făcea legătura centrului cu suburbiile.

Noroc cu panoul cu Sosirile/Plecările, că vorba-i scumpă, n-a anunţat nimeni nimic, iar la biroul de informaţii la fel.

Găsesc trenul, mă urc în el. Oarecum mai bine decât în cel cu care ajunsesem. Cu excepţia căldurii excesive şi a multor geamuri blocate.  Şi a difuzoarelor care urlau strident ceva post de radio. Acceptabil zic, pentru  90 minute de mers. Mi-am scos ziarele să citesc.

Nu termin bine primu ziar că pleacă trenul. Nu înainte de a se aseza lângă mine un cuplu de cetăţenie ţîgănească proaspăt întorşi din “străinătate” de la “lucru”, care ţineau să spună la toată lumea ce civilizaţi e ăia de dincolo, şi ce curăţenie au nu ca la români.

Şi nu înainte ca în difuzoare să se schimbe ritmul: sârba, hora şi alte genuri de muzică populară.

Fac un efort şi-mi zic: TOTUŞI acceptabil, la 7 lei biletul…

Nici nu ieşisem bine din Deva că primul idiot al trenului, adică ăla de la butoane şi manete, a dat-o pe manele.  Destul cât o treime din pasageri să fie în mediul lor, mă şi aşteptam să scoată berea şi seminţele, zarurile şi cărţile de filcău.

Cine m-a pus să-mi las MP3 playerul acasă?!

De ce mama dracu se construiesc autobuze/trenuri cu instalaţie audio? Ca să asculte toată lumea ce vrea gibonul din faţă?

Şi nu, pentru 7 lei nu vroiam condiţii de 4 stele ci doar un pic de civilizaţie.

 

 

nu am timp…

aşa că scriu mai rar, după cum se observă. Am cateva idei, dar deja sunt clişee aşa că nu cred c-o să le scriu aici. Nici despre cultura mall-urilor, nici despre îndobitocirea în masă, dar nici despre noul meu job, pentru că pe măsură ce-mi schimb joburile îmi dau seama că doar forma se schimbă.

Ne mai citim!

Let it Be tovarăşe!

Carbon zero, deşeuri zero

Un oraş pustiu… sau Masdar City