Am mai scris despre ideologii şi despre modul în care acestea exploatează fiinţa umană. Orice alte forme de stăpânire, derivată dintr-o astfel de ideologie exploatează şi înşeală fiinţa umană.
De mici suntem învăţaţi să reprimăm orice pornire agresivă a noastră şi ni se spune ce e bine şi ce e rău. Ni se inoculează de către familie şi scoală ideea că omul e o fiinţă bună, deşi încet încet ne dăm seama că în jurul nostru există o realitate în care nu există doar bine. Există şi o parte formată din toate acele noţiuni care de mici le ştim că reprezintă răul.
Destul cu filosofia.
Citeam în câteva ziare şi pe internet, cum că noi românii am trăit evenimentul anului, şi anume că a murit un muzician american de talie internaţională. (Nu-i dau numele)
Mare parte din concetăţenii mei sunt dobitoci, asta o ştiu, aşa cum ştiu că mulţi dintre ei nu înţeleg versurile melodiilor acelui muzician, deoarece nu ştiu limba engleză. Ei doar fredonează melodiile alea că “sună bine”.
Bunicul meu, fie iertat a prins “revoluţia” şi a trăit până recent. A fost dezamăgit profund de situaţia politică şi de “americani”. Ce farmec boem era pe vremuri sa-i aştepti pe “americani”, într-un regim totalitarist şi criminal, probabil îţi dădea speranţa de mai bine.
S-a dovedit însă că “americanii” şi capitalismul lor sunt mai nocivi pentru oamenii simpli.
Ţara noastră e locul unde ne naştem şi unde (dacă rămânem) ne construim viaţa, indiferent de religia/etnia noastră sau a părinţilor noştri.
Nu vreau să pară că regret un regim pe care l-am cunoscut foarte puţin, revin însă la ideea mea: Pentru fiecare popor se potriveşte un anumit tip de guvernare (din păcate; din fericire). Dar omul ăla împuşcat ca un câine, n-a dus nimic cu el, până şi izmenele îi aveau număr de inventar şi le primea de la partid.
Cât de hulit este acum, dar dacă nu era el, cred că nu existam deloc, eram fărâmiţaţi de tot de celelalte tări şi eram sclavi de mai demult.
Unii vor zice că suntem sclavi acum şi am fost şi înainte de 1989. Nu cred că atunci când lucrezi pentru ţara ta şi ţara îţi oferă un nivel decent de trai eşti sclav, ci când eşti intr-o ţară “democrată” şi “capitalistă” unde legea junglei e copil mic, eşti pur şi simplu înşelat de sisteme astfel încât să ajungi de multe ori fără să-ţi dai seama ca tot ce faci să faci pentru sisteme (bănci, stat, etc.), iar tu să fii o resursă epuizabilă şi neglijabilă.
S-a furat totul, se fură în continuare, poporului i se spune prin tot felul de alambicături gramaticale că ţara merge bine. Cu ajutorul televiziunilor de senzaţional, a presei frumos colorate, a religiei, poporul este ţinut în marea lui majoritate în “adormire”. Pentru ca acele elite, care se departajează (vizibil sau nu) să o ducă mult mai bine.
Din păcate, sistem democratic nu prea există pe planetă, sunt câteva ţări unde poporul participă activ la adoptarea legilor dar nu sunt suficiente şi complete.
Acei hoţi care şi înainte de 1989 manipulau atât poporul cât şi conducătorul lui, acum fac “democraţie” şi pozează în cei mai nevinovaţi oameni.
Şi acum, ţara se prăbuşeşte vertiginos, locurile de muncă devin din ce în ce mai puţine, unii nu-şi mai primesc salariile, băncile ameninţă că pleacă sau pun condiţii şi mai aspre, marile magazine la fel, mafioţii fură cetăţeanul prin intermediul statului, iar cetăţeanului i se spune că moartea unui muzician de talie mondială e evenimentul anului.
Porcul ăla care a devalizat CFR-ul e bine sănătos, Băsescu şi familia lui la fel, ce bine e…. avem băutură ieftină, manele şi telenovele.
Nu ne interesează că ţiganii ne fură mai nou legal, ei sunt discriminaţi pozitiv, dovedind nu o dată că sunt un sac fără fund neproducând absolut nimic.
Ce e plăcut pentru un om cu un pic de sadism este să vezi un astfel de cetăţean pasiv, care din cauza sistemului se îmbolnăveşte nu poate beneficia de un tratament normal, aşa cum beneficiază alţi cetăţeni ai altor ţări unde oamenii au deschis ochii şi nu-i închid curând.
Atunci poate reuşeşte să-şi scuture “vălul” de pe ochi însă va fi prea târziu căci ignoranţa sa, l-a izolat într-o lume imaginară şi frustrarea şi nervii îl vor măcina şi mai mult căci nu va avea asupra cui să-i direcţioneze.
Unii se întreabă: de ce nu face UE ceva? Pentru că situaţia e foarte convenabilă pentru companiile din UE. E mai uşor să exploatezi şi să foloseşti ceva decât să faci şi “prelucrărie” de rigoare pentru a ajunge să exploatezi. Într-o ţară normală lucrurile merg încet, şpaga e mai rară iar constrângerile sunt mai multe, pe când la noi… e raiul.
Ce sa faca UE? Schimbarea trebuie sa porneasca din fiecare din noi. Altfel nu avemm nicio sansa.
Cat despre educarea de mici copii si influenta organica a parintilor in ceea ce priveste binele si raul, o consideri nepotrivita, desueta sau incompleta?
Schimbarea nu poate porni de la individ, daca individul nu are niste conditii minime in societate. La noi care-s standardele? maneaua, telenovela, şmenul şi caterinca?
Later edit: cei putini care fie sunt capabili sa iasa din mocirla sau reusesc din start sa nu intre, nu sunt suficient de uniti si nu se fac auziti ca sa se schimbe ceva…
Educaţia individului ar trebui să se facă pentru viaţă, nu pentru societate. Educarea este parţial desuetă, foarte incompletă şi de cele mai multe ori… nepotrivită.
Rezultatele se văd în acţiunile individului, în deciziile sale şi în societatea la a cărei modelare el contribuie mai mult sau mai puţin voluntar.