Ce vrei să te faci când creşti mare? O intrebare la care fiecare dintre noi a trebuit să răspundă.
Dacă in tările vestice, există o consiliere profesionala reală, adică se fac nişte teste ale adolescentului, se discută cu psihologi, sociologi, profesori astfel ca respectivul adolescent îşi cunoaşte viitoarea meserie, la noi consilierea profesională de multe ori o fac părinţii sau nu se face deloc, adolescentul “dă” la o facultate că ori i se pare ca sună bine, ori a văzut el pe X ce bine o duce după ce a absolvit respectiva facultate.
Aud de multe ori, discuţii de gen: “A dat la medicină(drept/conta/info/poliţie/armată,etc.) că e meserie de viitor şi e şi bănoasă”. În unele discuţii vine şi completarea “după ce termină îl/o angajează X la firma/instituţia ¤%&/”
Mai e încetăţenită şi ideea: “Te angajezi la stat, ai servici sigur, banii vin, te dă afară foarte greu odată intrat în sistem.”
Stiu cazuri în care dacă părinţii sunt avocaţi sau medici, progenitura automat trebuie să-şi urmeze părinţii în carieră, la insistenţele acestora, indiferent de dorinţele sau aptitudinile pe care le are.
La mine a fost “Ce vrei să te faci…” până în liceu, că de acolo am început să mă gândesc eu ce naiba să fac cu viitorul meu, dar să-mi şi PLACĂ ceea ce fac!
Văd acum sezonul grevelor în sectorul bugetar. Fiecare “meseriaş” trage mai mult către el. Motivul cel mai patetic mi se pare cel dat de medici:”Noi facem între 6 şi 10 ani de studii şi specializări…etc.”
Eu vin cu întrebarea:”De ce te-ai făcut medic? Pentru bani nu?”
Nu-ţi convine ce meserie ai? Dă-ţi demisia!
E normal să vrem fiecare ca munca noastră să fie plătită bine, şi să avem un nivel de trai decent. Dar dacă SISTEMUL e în metastază de multă vreme, eu zic că avem 2 opţiuni: Suntem pasivi, şi nu facem absolut nimic să schimbăm ceva, aşteptând să pice din cer; sau suntem activi, ne implicăm şi încercăm să facem ceva şi încercăm să înţelegem situaţia.
Nu zic că e uşor să îţi faci meseria cu burta goală, decum să mai pui pasiune sau să te dedici muncii, dar trebuie să înţelegem toţi că suntem în acelaşi căcat, indiferent că-i comunism, democraţie, capitalism, fascism sau ştiu io ce altă formă de guvernare.
Dar nu, omul fiind un animal inteligent, egoismul şi avariţia fiind caracteristicile dominante ale lui, îşi doreşte mai mult pentru el şi dacă se poate fie gratis sau cu muncă puţină. Dictatura, hoţia şi prostia din ultimii 70 ani îşi spun cuvântul în ţara noastră.
Nu intru aici în filosofia tehnicilor de manipulare a maselor ci spun doar atât: Cât unii şi-au primit salariile, un pic mai mari decât restul populaţiei, au tăcut docili şi n-au zis nimic, în timp ce restul, plătiţi cu salarii de mizerie au tras greul. Ei mare parte din ăştia ce au tras greul fie au părăsit ţara, fie şi-au făcut rost de ajutoare de la stat, fie sunt şomeri.
Astfel s-a ajuns ca forţa activă să trebuiască să facă muncă de 3 ori plătită la fel sau mai prost. Toate sindicatele au tăcut mâlc cât timp mafioţii de la guvernare le-au aruncat firimituri de la masa lor, şi când s-au distrus fabrici întregi la fel, că doar fiecare şi-a tras ceva de acolo. Şi vor tace în continuare, dacă vor primi “firimiturile”!
E la mintea soţului găinii că producţia este factorul ce susţine o economie, dar nu, noi a trebuit să distrugem tot şi să devenim consumatori!
Nu producem, nu avem bani! Nu avem bani, nu sunt salarii, etc.
Nimeni nu-şi mai alege meseria din pasiune şi dedicare ci pur şi simplu din necesitatea egoistă de a avea! Atât. Astfel avem mii de oameni incompetenţi ce practică o meserie cu scârbă, batjocură şi fără implicare. De ce să se implice că restul vine de la sine.
Ştiţi ce bugetarilor(în general)? Sugeţi şi voi pula că noi restu am supt-o destul, de ne-o ieşit pe cur! Să vedeţi şi voi cum e să mergi la lucru pe banii tăi!
Ori ne trezim cu toţii, ori murim încet şi sigur!
