şoping…

Sâmbătă am dat o raită prin magazine împreună cu un prieten, să-mi adaug obiecte la garderobă. E şi şopingu’ ăsta o chestie, uneori distractivă.

După ce am stat într-un magazin cu mult peste ora închiderii şi am probat o grămadă de haine încât până şi personalul magaziului se săturase de mine, am cumpărat..un jerseu.:D. Mă gândeam cum s-ar fi comportat personalul magazinului daca intram şi le ziceam că vreau să cumpăr jumate din haine, probabil un pic diferit.

După alte magazine, am ajuns în ozeneul numit Mall. Acia, surpriză, magazinele cam goale, în rest, câţiva cocalari de mall, prea puţini oameni aflaţi în trecere şi şi mai puţini cumpărători. Cred şi eu la ce preţuri! Îmi aduc aminte că în Berlin era la fel. Deşi ăia de acolo au salarii mult mai mari decât noi, se zgârceau să dea 10 euro pe un tricou şi 30 de euro pe o pereche de blugi, însă când apărea pe o vitrina scris “Reduceri”, magazinul respectiv se golea rapid.

Înseamnă că ne aliniem şi noi încet şi sigur la consumerismul vestic.

Intru într-un magazin şi îi explic vânzătoarei că am văzut săptămâna trecută nişte cămăşi faine aşa mai accesibile ca preţ, la care ea pe un ton vizibil deranjat: “Oooo, domnu’ da de ce nu aţi cumpărat atunci când aţi văzut că a doua zi pe la prânz le-am vândut pe toate!?”

În alt magazin văd o haină foarte asemănătoare cu haina de acu’ două săptămâni, de aceeaşi marcă însă cu o cusătură un pic diferită şi un buzunar în plus. Preţ: triplu faţă de cel al hainei de data trecută. Întreb de ce. La care răspuns: “Păi e marcă originală.”. Probabil celelalte produse erau de marcă fake.

După experienţa asta, am plecat la alt magazin unde am probat la pantaloni peste juma’ de oră şi până ce mi-am luat vreo două perechi n-am scăpat. Mi-a plăcut modul în care a vorbit vânzătoarea, şi de aceea am fost parcă mai încântat de achiziţiile din magazinul acesta faţă de celelalte.

M-am amuzat de snobismul şi prostia de care dau dovadă unii.