Realitatea este pentru fiecare persoană alta. Ne dăm seama foarte uşor de acest lucru, dacă punem doi oameni să descrie acelaşi obiect/lucru/eveniment. Asta ţine de percepţie. Oare modul în care percepem realitatea ne construieşte caracterul? Eu cred că nu e doar o problemă de percepţie ci şi de genetică. De asemenea, caracterul fiecăruia se formează şi se modifică sensibil în funcţie de experienţele prin care trece. Societatea a format un şablon de caracter perfect. Orice variaţie de la modelul perfect, este numită defect. Dar ce ne facem când devenim conştienţi de propriile defecte şi facem eforturi mari să le minimizăm sau chiar să le eliminăm iar ceilalţi ne percep neschimbaţi? Eu zic că e destul de greu să schimbăm cum ne percep ceilalţi, atâta timp cât în mintea lor există comparaţia dintre şablon şi vechiul nostru caracter.
Am întâlnit situaţii concrete în care persoane nehotărâte fac o listă lungă de defecte la adresa persoanelor din jurul lor şi chiar daca trece un timp, persoana nehotărâtă nu percepe nici o schimbare, mai mult judecă persoana din faţa sa, prin concepţia deja formată dar care nu mai este de actualitate.
Alte persoane nu suportă să primească nici măcar o sugestie de la nimeni, indiferent dacă ceea ce urmează să facă îi avantajează sau nu. Astfel de persoane lasă impresia de persoane dure, care le ştiu pe toate şi de fapt sunt nişte caractere destul de slabe şi mai au şi defecte. Sunt genul de oameni care nu pot privi lucrurile nuanţat ci doar dintr-o extremă în alta.
Sunt persoane care oricât efort ar depune, nu reuşesc să ducă lucrurile la bun sfârşit. Se descurajează repede şi renunţă. Percepţia lor este foarte mult condiţionată de efortul depus.
Mai sunt persoane ca şi mine: au o grămadă de cunoştinţe din diverse domenii, sunt pasionaţi de nou, se plictisesc repede de rutină, au spirit creativ şi curios, îşi exteriorizează reacţiile şi sunt uşor adaptabili la situaţii. E drept că vorbesc mult şi nu prea am răbdare câteodata..
Am citit ce-am scris până acum… mă opresc aici că am aberat destul deşi există n variante de caractere despre care se poate discuta.


m-am regasit destul de mult in defectele descrise de tine…chiar ma gandeam azi ca eu cad de la o extrema la alta,ca nu sunt o persoana echilibrata si ca renunt destul de repede la orice