În ziua de 10 decembrie 1877 armata română, a cucerit Plevna, după lupte grele. Prinţul Carol I a comandat armata Ruso-Română şi a îngenunchiat armata otomană ţinând Plevna sub asediu. Principalele lupte s-au dat la: Griviţa, Rahova, Smârdan, Opanez. Prin participarea la acest război, România şi-a cucerit independenţa de stat. Armata română a avut ca soldaţi, români din toate provinciile ţării.
La început, ruşii se credeau buricu’ pământului şi n-au vrut să audă de români, dar armata otomană compusă din 50.000 de soldaţi, conduşi de Osman Paşa, s-a dovedit invincibilă iar ruşii ca şi în cel de-al doilea război mondial, şi ca şi în primul, nu conta câţi soldaţi trimiteau la moarte. Până la urmă după pierderi grele, marele duce Nicolae, comandant al frontului din Balcani,a trimis Principelui Carol I urmãtoarea telegramã:“Turcii îngrãmãdind cele mai mari trupe la Plevna ne nimicesc. Rog sã faci fuziune, demonstratiune şi dacã-i posibil sã treci Dunãrea cu armatã dupã cum doresti. Între Jiu şi Corabia demonstratiunea aceasta este absolut necesarã pentru înlesnirea mişcãrilor mele”.
Deşi între români şi ruşi nu era nici un acord de cooperare armată, românii le-au oferit ajutorul. Văzând pierderile mari, principele Carol I a ordonat asedierea Plevnei şi după lupte crunte, a obţinut victoria. La început, românii aveau 1 armă la 4 oameni, dar prin donaţiile celor din ţară s-a reuşit achiziţionarea de arme. Carol fiind de origine germană s-au achiziţionat arme germane, căci Imperiul Austro-Ungar nu vroia ca Romania să iasă din neutralitate, iar ruşii s-au tras pe fese.
Au urmat nişte tratate destul de păguboase pentru Romania şi avantajoase pentru Rusia. În urma tratatului de la Berlin din 1/13 iunie 1878 s-a recunoscut independenţa României iar prin 1881 România a fost proclamată ca Regat.
Nu am auzit nimic pe posturile TV despre războiul din 1877, politicienii se ceartă pe motive cretine, iar poporul, in marea sa majoritate este aruncat în beznă, şi nu este interesat decât de telenovele, cum să facă bani fără muncă, manele şi capra vecinului. Într-un fel ne merităm soarta şi, din istorie vedem că doar sub stăpânire străină românilor le merge bine.
