caracterizează acest popor. Poporul român.
În week-end am dat o fugă până la Deva. Cu trenul. Cu personalul…
Înspre Deva cu un tren al CFR, la standarde un pic mai ridicate decât marfarele naziste, iar la întoarcere cu unul din trenurile “private”. Un fel de second-hand din Vest, ce făcea legătura centrului cu suburbiile.
Noroc cu panoul cu Sosirile/Plecările, că vorba-i scumpă, n-a anunţat nimeni nimic, iar la biroul de informaţii la fel.
Găsesc trenul, mă urc în el. Oarecum mai bine decât în cel cu care ajunsesem. Cu excepţia căldurii excesive şi a multor geamuri blocate. Şi a difuzoarelor care urlau strident ceva post de radio. Acceptabil zic, pentru 90 minute de mers. Mi-am scos ziarele să citesc.
Nu termin bine primu ziar că pleacă trenul. Nu înainte de a se aseza lângă mine un cuplu de cetăţenie ţîgănească proaspăt întorşi din “străinătate” de la “lucru”, care ţineau să spună la toată lumea ce civilizaţi e ăia de dincolo, şi ce curăţenie au nu ca la români.
Şi nu înainte ca în difuzoare să se schimbe ritmul: sârba, hora şi alte genuri de muzică populară.
Fac un efort şi-mi zic: TOTUŞI acceptabil, la 7 lei biletul…
Nici nu ieşisem bine din Deva că primul idiot al trenului, adică ăla de la butoane şi manete, a dat-o pe manele. Destul cât o treime din pasageri să fie în mediul lor, mă şi aşteptam să scoată berea şi seminţele, zarurile şi cărţile de filcău.
Cine m-a pus să-mi las MP3 playerul acasă?!
De ce mama dracu se construiesc autobuze/trenuri cu instalaţie audio? Ca să asculte toată lumea ce vrea gibonul din faţă?
Şi nu, pentru 7 lei nu vroiam condiţii de 4 stele ci doar un pic de civilizaţie.
